Putem vorbi despre leadership, echipe sau obiective, dar oricât de mult am lărgi perspectiva, ajungem mereu la același reper: omul și capacitatea lui de a se înțelege pe sine. Azi ne uităm la emoții, dar nu pentru a le judeca, sau pentru a ne teme de ele, ci pentru a le aprecia drept ceea ce sunt de fapt: instrumente de adaptare la mediu, parte dintr-un sistem esențial pentru supraviețuire.
Puțini știu că Darwin, cunoscut mai ales pentru teoria evoluției, a studiat și emoțiile și a fost unul dintre primii care au formulat noțiunea emoțiilor ca forme de adaptare. De atunci, știința a confirmat: reglarea emoțiilor este una dintre cele mai valoroase abilități pe care le putem cultiva.
În mediul profesional, liderii se confruntă adesea cu teama de a-și exprima emoțiile, considerând că acestea ar putea fi percepute ca slăbiciuni. Însă, o sumedenie de cercetări din ultimii ani arată că vulnerabilitatea autentică poate fi un atu în leadership, contribuind la construirea încrederii și la îmbunătățirea performanței echipei.
Un studiu publicat în Journal of Organizational Behavior a evidențiat că liderii care demonstrează o inteligență emoțională ridicată, adesea manifestată prin vulnerabilitate, au obțin o îmbunătățire a performanței generale a echipei. De asemenea, cercetările efectuate de Gallup au arătat că echipele conduse de lideri care își exprimă vulnerabilitatea au înregistrat o creștere a nivelului de implicare a angajaților. În plus, un alt studiu publicat în Harvard Business Review a constatat că organizațiile care promovează o cultură a vulnerabilității se bucură de o creștere atât în inovație, cât și în creativitate. Aceste descoperiri subliniază importanța vulnerabilității în leadership, ca o forță care poate stimula încrederea, implicarea și inovația în cadrul echipelor.
„Ok, să spunem că vreau să adopt un stil de leadership mai vulnerabil. De unde încep?”
Este adevărat că schimbările semnificative nu sunt niciodată ușor de făcut, dar putem începe prin a fi mai onești față de propriile nesiguranțe, spunând „nu știu” sau „tu cum ai propune?”. Putem cere feedback și putem încuraja o cultură a comunicării deschise. Această abordare nu numai că întărește relațiile în cadrul echipei, dar și creează un mediu propice pentru creștere și inovație.
Există o percepție destul de comună că dacă nu reușești să schimbi ceva, trebuie să fie din cauză că nu îți dorești suficient lucrul acela. Însă datele nu susțin acest mit.
Da, ajută să îți dorești foarte mult să faci o schimbare, dar nu este suficient. Fiecare dintre noi are ceea ce autoarea Lisa Lahey numește „imunitate la schimbare”, acel mecanism intern care protejează starea de fapt și gândirea actuală chiar și atunci când ne dorim sincer transformarea.
De exemplu, spunem că vrem să fim mai deschiși sau mai prezenți, dar un alt strat, mai adânc, spune „nu e sigur”, „nu e momentul”, „nu te aventura în necunoscut, mai bine rămâi în siguranță, unde ai control”.
Lucrul cu propria „imunitate la schimbare” presupune să ne uităm cu onestitate la ce frici și convingeri ne țin blocați. Lisa Lahey a detaliat acest proces în cadrul podcastului Dare to Lead, împreună cu Brené Brown.
Într-un exercițiu de vulnerabilitate pe care vă recomandăm cu căldură să îl ascultați în întregime, Brené începe să își expună propriul blocaj: faptul că frecvent ajunge să reprogrameze sau chiar să anuleze întâlnirile de echipă. O deranjează faptul că nu este consecventă și, în plus, lucrurile nediscutate în întâlnirea de echipă ajung să se reverse în chat sau alte discuții online care se dovedesc și mai consumatoare de timp.
Săpând în spatele scuzelor, Brené ajunge la concluzia că lucrul care o împiedică să își respecte ritualul de întâlnire cu echipa este percepția ei că „întâlnirile omoară creativitatea” și că ea preferă să aibă mai mult timp să creeze nestructurat.
Mergând mai departe, concluzionează până la urmă că această capcană de gândire nu are neapărat legătură cu realitatea, întrucât cele două nu se exclud. Poate ajunge să respecte calendarul de întâlniri și în rest să creeze în stilul care îi este cel mai prielnic.
La un moment dat, în glumă, Brené Brown spune că „nu dorește ca echipa ei să asculte acest podcast” pentru că o va face să se simtă prea expusă.
În mod similar, poate că și noi ne temem să ne arătăm vulnerabili din teama că vom pierde respectul echipei. Sau că emoțiile vor deveni obstacole în luarea deciziilor. Poate că am crescut într-un mediu în care vulnerabilitatea nu era apreciată sau nici măcar acceptabilă.
Oricare ar fi motivele, e nevoie de curaj ca să le observăm, să le punem la îndoială și să decidem ce vrem să păstrăm când cadrul vechi nu ne mai servește.
Din experiențele relatate de cercetătorul Ethan Kross în podcastul Hidden Brain, știm că procesul de analiză și reglare a emoțiilor nu e liniar și că nu există o singură strategie care să funcționeze pentru toți. Câteva instrumente însă s-au dovedit eficiente:
- Detașarea sau vorbitul cu propria persoană ca și când ai vorbi cu altcineva. Știm, poate părea bizar, dar este un exercițiu util. Aparent, l-a ajutat pe Novak Djoković să câștige un meci de tenis important. După o evoluție slabă în prima parte, el relatează că a luat o pauză în care și-a spus: „Hai Novak, poți reuși, ești un campion.” Așa cum sportivii de performanță își dau singuri indicații, și noi putem învăța să ne reglăm reacțiile prin acest tip de dialog intern în care să folosim persoana a doua. Știți cum se spune, că ne pricepem mai bine să dăm sfaturi altora? Ei bine, creierul nostru pare să fie convins de acest mecanism.
- Scrisul – a pune pe hârtie ce simți ajută la procesarea faptelor cu mai multă claritate și la obținerea unei perspective mai largi. Nu e doar despre analiză, ci și despre a crea spațiu între tine și ce simți.
- Activarea simțurilor – suntem conectați emoțional la senzații. Muzica, mirosurile, mișcarea sau contactul cu natura pot regla rapid un sistem nervos suprasolicitat, iar acest lucru ne ajută să procesăm mai ușor emoțiile cu care ne luptăm. Așadar – ești stresat/ă? Mișcă-te, gătește ceva, fă o plimbare în natură – merge și un parc pentru noi cei din orașele mai aglomerate, ok? 🙂
- Pauza strategică – uneori, nu soluția în sine, ci distanțarea temporară ajută cel mai mult. Faptul că alegi să te retragi pentru a-ți regăsi claritatea nu înseamnă evitarea emoțiilor, ci respectarea procesului tău. A-ți da timp pentru a procesa astfel încât să nu reacționezi la cald, ci dintr-un spațiu calm și rațional, având timp să cântărești.
Într-o lume în care schimbarea este constantă, iar presiunea de a livra rezultate este mare, liderii au nevoie mai mult ca oricând de o bună igienă emoțională. Iar acest lucru nu înseamnă să fie „perfecți” și nici să aibă alte calități la superlativ. Înseamnă tocmai ca, din poziția lor, să modeleze, să exemplifice siguranța psihologică de care este nevoie în echipe și să creeze spații în care ceilalți să-și aducă potențialul întreg și să fie cea mai bună versiune a lor.
Emoțiile nu sunt obstacole în calea unui stil de leadership care duce la performanțe. Sunt parte din el.
Hai să exersăm împreună la următorul workshop Lider Autentic.
Poți verifica următoarele noastre date disponibile, tot în format fizic, aici.
