Sigur ai văzut de-a lungul timpului politicieni, oameni din fruntea unor companii, care ies public și prezintă scuze doar de formă. Ai observat cum se exprimă? ‘S-a greșit.’ Nu spun ‘Am greșit.’ Nu explică în ce fel au reparat ceea ce ‘s-a stricat’.
Mistakes were made. Dar de către cine? Cum judeci astfel de momente?
Mecanismele psihologice din spatele scuzelor
La Universitatea din Queensland, Australia, psihologul Tyler Okimoto studiază ce se întâmplă în mintea noastră atunci când ne cerem scuze. Toți greșim, este uman. Dar când greșim, prima reacție a minții noastre este să ne protejeze de consecințele negative.
Așa că intrăm într-o serie de automatisme care ne menajează ego-ul, dar ne afectează integritatea. Cum le recunoaștem și ce putem face diferit?
Negarea, autoapărarea și autocompătimirea
Atunci când suntem acuzați de ceva, reacția instinctivă este să negăm, justificăm sau să minimizăm. ‘Nu am reușit să fac X, pentru că Y.’ Mai bine spune cum îți vei corecta comportamentul pe viitor – acest lucru va fi mai bine primit decât justificările pentru ce a fost.
Ne grăbim să ne cerem scuze, fără să procesăm o rezolvare a situației
Scuzele oferite prea repede sunt lipsite de autenticitate. La polul opus scuzele întârziate prea mult pot părea forțate și lipsite de efect. Acordă-ți timp să reflectezi, să înțelegi în profunzime ce s-a întâmplat și cum poți acționa diferit pe viitor.
‘Mi-am cerut scuze, deci problema e rezolvată.’ Nu?
Nu privi lucrurile tranzacțional. Chiar dacă ți-ai cerut scuze, de partea cealaltă, iertarea nu se produce automat sau instant. Este nevoie de un proces prin care tu repari relația și restabilești încrederea.
