Experiența pe care am avut-o weekend-ul trecut, de a fi mentori pentru grupurile de liceeni înscriși în Hackatonul MindUP de la Colegiul „Nicolae Titulescu” din Brașov a fost una pentru care suntem profund recunoscători.
Am primit și am contribuit, a fost un schimb de idei, inspirație și energie bună. Am cunoscut acolo niște tineri cu inițiativă și curaj, pregătiți să își lase amprenta în comunitate, pregătiți să facă lumea aceasta puțin mai bună decât au găsit-o. Nu doar atât, dar sunt și conștienți de munca și consecvența pe care o implică un proiect sau o afacere.
Pentru asta, le mulțumim!
Dincolo de experiența în sine, am plecat de la Hackaton cu câteva întrebări care cântăresc greu pentru noi și credem că ar trebui să ne preocupe pe toți liderii prezentului.
Ce lume creăm pentru copiii și tinerii noștri?
La ce renunțăm și ce adăugăm?
Ce dăm mai departe?
În aceast articol vrem să ne oprim asupra acestei teme, deoarece vedem des – la noi și în jurul nostru, la liderii cu care lucrăm – această preocupare de a livra pe termen scurt. De a ‘supraviețui’ săptămânii sau lunii în care ne aflăm.
Livrăm proiectele, bifăm întâlnirile, ne asigurăm că ducem copiii la școală și că ajung înapoi acasă în siguranță. Bifăm, executăm, repetăm.
Este mult prea ușor să ne lăsăm dominați de gândirea pe termen scurt și de ritmul alert al vieții și uneori pierdem din vedere ceea ce vrem să realizăm pe termen lung.
La acest termen lung vrem să facem referire încercând să răspundem la întrebarea ‘ce dăm mai departe?’
Adulții viitorului cresc într-o lume dominată de ecrane
Cu toții petrecem multe ore pe zi în fața ecranelor, iar copiii care cresc în lumea de azi sunt ‘digital natives’. Bineînțeles că sunt și beneficii, dar nu putem ignora efectele negative ale expunerii excesive și nestructurate la tehnologie.
Autorul Jonathan Haidt abordează subiectul în cărțile sale și studiază impactul tehnologiei asupra copiilor.
Ce spune el:
Până în 2010–2012, majoritatea eram optimiști în privința tehnologiei, o priveam ca pe tendința viitorului și consideram că e important ca tinerii și copiii să învețe să o folosească.
După, odată cu apariția telefoanelor smart și rețelelor sociale, a existat o schimbare semnificativă:
- Vedem o creștere abruptă a anxietății și depresiei în rândul adolescenților.
- Social media amplifică atât comparația socială, cât și fenomenele de public shaming, într-un spațiu fără pauză, unde validarea devine constantă și nesigură.
- Copiii sunt supraprotejați offline și complet expuși online, exact invers decât ar fi sănătos pentru dezvoltarea lor.
Acestea fiind riscurile, este foarte important cum le abordează adulții.
Nu există o rețetă perfectă, dar sunt lucruri care funcționează pentru a-i echipa pe copii și adolescenți cu discernământ, gândire critică și reziliență.
- Să fim prezenți și disponibili pentru ei. Este greu să le cerem copiilor să nu stea non stop pe telefon dacă îi văd pe adulții din jurul lor făcând acest lucru.
- Să ne asigurăm că știu să se miște și să existe și în lumea reală: cu joc, timp în natură, prietenii și relații bazate pe încredere.
- Să structurăm și să limităm expunerea la conținut online, mai ales la vârste mici.
Este esențial să rămânem adaptabili și să îi ajutăm să gândească într-un mod flexibil în raport cu lumea din jur, fără a își compromite însă valorile și bunăstarea fizică și mentală.
Malcolm Gladwell, un alt autor cunoscut, a sumarizat extrem de bine acest lucru într-un podcast recent.
„Cred că este bine să ne ținem cu putere de valorile noastre, dar să fim dispuși să ne schimbăm ideile, pe măsură ce aflăm informații noi, înțelegem diferit lumea din jur și gândirea noastră capătă nuanțe mai profunde pe temele în discuție.”
Până la urmă, totul este un proces, o evoluție. Cu cât dăm drumul lucrurilor de care nu avem neapărată nevoie, cu atât putem să facem mai mult loc pentru cele care ne vor duce spre următoarea etapă.
Apropos de asta, avem o ultimă idee pe care vrem musai să o împărtășim cu voi, lideri și manageri actuali:
Este despre importanța unui plan de succesiune. Ok, poate a sunat sumbru. Dar am pornit de la ideea de ‘ce dăm mai departe’.
În vârtejul vieții cotidiene, uităm să planificăm activ și intenționat partea aceasta.
Atunci când voi urcați pe următoarea treaptă în ierarhia unei companii sau vă schimbați focusul în compania voastră, cui îi predați actualele proiecte și responsabilități? Este respectiva persoană pregătită să preia acele activități fără a avea un șoc produs de schimbare?
Este ceva ce faceți în mod proactiv sau acest lucru se întâmplă pe modelul ‘vedem când ajungem acolo’?
Nici pentru acest lucru nu există o rețetă de succes, dar e probabil oportun să ne întrebăm cum am vrea să arate viitorul și cum am vrea să facem lucrurile dacă ar fi să ne uităm 5, 10 poate 20 de ani în față.
Și ce putem face acum pentru a crește șansele unui viitor care arată așa.
Pentru că de multe ori, în mii de moduri complexe și invizibile, viitorul de peste decenii se construiește deja… de decenii.
